Deputați CDU susțin forțele autentic europene din Republica Moldova

Mai mulți deputați creștin-democrați (CDU), partidul cancelarului german Angela Merkel, au dorit să se informeze în regim on-line despre evoluțiile la zi în Republica Moldova, invitându-l pe cunoscutul economist Veaceslav Ioniță, să relateze starea de lucruri din economie, investițiile germane, politicile guvernului în sectorul sănătății publice și implementarea Acordului de Asociere UE-RM.
De mai mulți ani, Veaceslav Ioniță reprezintă o sursă consistentă de informații pentru deputații europeni.
Deputatul Joachim Pfeiffer, Membru marcant al CDU și negociator din partea CDU la formarea mai multor coaliții de guvernare în Germania, cu începere din 2005, alături de deputatul CDU, Nikolas Lobel, au cerut date pentru a cunoaște cât de grav este afectată RM, în contextul pandemiei. Reprezentanții CDU sunt îngrijorați de lipsa de progres al guvernului RM în ceea ce privește condițiile formulate de Comitetul Comun de Cooperare pentru Implementarea Acordului de Asociere, din 15 februarie, 2020.
Deputații CDU au susținut că, ”Germania a fost și rămâne cel mai fidel partener vestic pentru RM, pregătit să ofere tot sprijinul necesare pentru ca RM să se integreze în UE. Astăzi, în RM, există cca 400 companii germane, care au creat și menționat peste 12 mii locuri de muncă în ultimii 10 ani, care asigură cca 1/3 din toate exporturile RM, în special în domeniul industriilor automobilistice.
Germania este direct interesată ca RM să fie bine guvernată, cooperând punctual și responsabil cu UE, pentru că doar în în acest fel rezultatele înregistrate după 2014 vor putea fi consolidate și întărite.
În acest moment, deputații CDU au solicitat mai multe informații despre cum pot depăși partidele parlamentare impasul în care s-a ajuns în ultimele săptămâni. Deputatul Nikolas Lobel s-a interesat în mod special care-s soluțiile politice concrete pentru a depăși izolarea, în care din păcate se găsesc relațiile externe ale RM. Domnia Sa a reiterat suportul pentru cetățenii RM și, în special. pentru liderii naționali, Andrei Năstase, Maia Sandu și Igor Munteanu, care pot face o diferență în recuperarea democratică a RM și depășirea responsabilă a condiționalităților neonorate.
Joachim Pfeiffer a cerut să transmită un mesa publicului din RM, susținând că anume crizele întăresc caracterele și principiile, iar beneficiile pe termen scurt pot provoca daune majore. Celor trei lideri, Năstase, Sandu și Munteanu, deputații germani le-au transmis să fie principiali, pro-activi, fără a evita să-și asume răspundere pentru ce se întâmplă în țară. Nimeni nu va schimba RM dacă nu o veți face voi.

200528_Germania_01
On-line conferință: Joachim Pfeiffer deputat CDU, Germani, Veaceslav Ioniță expert economic, Moldova

200528_Germania_02

BNM, mai securizată în fața poftelor Guvernului de a-i lua profitul

Guvernul a aprobat proiectul de lege, prin care o parte din veniturile Băncii Naționale să fie transferate în Bugetul de Stat. Pentru a înțelege impactul posibil al acestei inițiative, am simulat situația cer ar fi fost dacă această lege se aproba acum 20 de ani și am comparat cu cea ce am avut în realitate.

Amintim că ultima dată BNM a transferat bani în Bugetul de stat în anul 2007, însă atunci transferurile să făceau fără a ține cont de gradul de capitalizare a BNM, iar în 2007 au fost realizate transferuri, chiar dacă BNM a înregistrat pierderi.

Astfel, în perioadei monitorizate (2000-2007) BNM a transferat către Guvern 1,35 miliarde Lei, însă acest transferuri necondiționate au crescut riscurile BNM și dacă ne uităm atent, atunci observăm că din 20 de ani doar în 6 ani gradul de capitalizare a BNM a fost mai mare de 4%, iar în alți 6 ani capitalul BNM a fost chiar negativ.

Mecanismul existent în prezent este unul vulnerabil pentru BNM.

Noul mecanism consultat cu FMI este mult mai echilibrat și presupune 3 elemente de bază:

1. BNM transferă din profiturile sale Bugetului de Stat doar când înregistrează profit. În ultimii 20 de ani în 16 ani BNM a înregistrat profit, iar în 4 ani pierderi. Cele mai mari profituri au fost înregistrate în anii 2014-2015, iar cele mai mari pierderi în anul 2008.

2. Capitalizarea BNM să fie mai mare de 4%. În condițiile legii noi din 20 de ani în 13 ani capitalizarea BNM a fost mai mare de 4% și niciodată capitalizarea nu ar fi fost negativă, cum s-a întâmplat în realitate.

3. În caz dacă BNM este capitalizată cu mai puțin de 4% tot profitul BNM merge la capitalizare și în caz de necesitate Guvernul va suplini capitalul BNM până la nivelul de 4%. În condițiile Legii noi Guvernul ar fi trebuit să intervină de 4 ori cu 330 milioane lei.

Deci, prevederile noii legi sunt mult mai echilibrate, Guvernul nu poate solicita iresponsabil de la BNM repartizare de profit și drept consecință capitalizarea BNM în condițiile legii noi este mult mai bună decât în sistemul din ultimii 20 de ani.

Dacă legea ar fi fost adoptată acum 20 de ani, Guvernul ar fi obținut 2,6 miliarde lei venituri nete în bugetul de stat, dintre care 1,9 miliarde lei în anii 2015-2016. Totodată, Guvernul ar fi fost nevoit să intervină de 4 ori cu bani, pentru a suplini Capitalul BNM.

Conform legii existente până în 2007 Guvernul a sustras 1,35 miliarde lei cea ce a determinat înrăutățirea situației de capitalizare a BNM. În condițiile legii noi, în aceeași perioadă Guvernul ar fi avut dreptul să primească doar 325 milioane lei, iar restul profitului BNM trebuia să meargă la capitalizarea BNM.

În condițiile legii noi timp de 15 ani Guvernul ar fi primit de la BNM 941 milioane lei, dar tot în această perioadă trebuia să ofere BNM 330 mil lei. Deci, veniturile nete ale bugetului de stat pentru 15 ani ar fi constituit 611 milioane lei.

Astfel, noul model de relații dintre Guvern și BNM este mult mai echilibrat și creează responsabilitate reciprocă cea ce pe de o parte permite Guvernului să obțină anumite venituri de la BNM, dar și BNM la rândul său va obține garanții legale că nu-i va scădea capitalul sub 4%.

200228_BNM-Gov_01

200228_BNM-Gov_02

200228_BNM-Gov_03

Evaziunea fiscală a posesorilor de automobile lasă bugetele locale fără jumătate de miliard de lei

Ratările Bugetelor locale de la evaziunea fiscală a posesorilor de automobile în anul 2020 vor fi de circa 500 milioane lei. Astfel, Primăriile și autoritățile raionale vor aloca pentru întreținerea și reparația drumurilor locale 750 milioane lei în loc de 1,2 miliarde de lei cât ar trebui să fie acumulați în condițiile când toți posesorii de autovehicule achită taxa rutieră.

Toate problemele cu evaziunea fiscală a posesorilor de autovehicule a început în anul 2014, când pentru a treia oară consecutiv a fost majorată taxa rutieră.

Astfel, conform estimărilor noastre până în anul 2014 toți posesorii de automobile plăteau taxa rutieră. Reamintim că pentru un automobil cu capacitatea motorului de 2 000 cm3 în anul 2011 taxa anuală era de 108 lei. Apoi în 2012 a fost majorată de peste două ori până la 250 lei, dar cetățenii continuau să o plătească fără mari probleme. Limita critică a fost atinsă în anul 2014 când taxa pentru o mașină de 2.000 cm3 a crescut cu încă 60% până la 400 lei/anual, cea ce a provocat primul val de neplată. Astfel în 2014 taxa rutieră a crescut cu 60%, numărul de autovehicule s-a majorat cu 37 mii de unități până la 830 mii, în timp ce taxa rutieră colectată a scăzut cu 20 milioane lei de la 320 milioane lei în 2013 la 298 milioane lei în 2014. De atunci taxa rutieră a mai cunoscut două majorări iar în prezent constituie 1200 lei pentru un automobil de 2000 cm3, cea ce este de 11 ori mai mult decât acum 7 ani în urmă.

Conform estimărilor noastre circa 40% din posesorii de autovehicule nu achită taxa rutieră și respectiv nu efectuează revizia tehnică a unității de transport. Estimările noastre au fost confirmate și de reprezentanții Agenției de Servicii Publice în timpul audierii Raportului Curții de Conturi pe marginea Fondului Rutier în Comisia Parlamentară de Control a Finanțelor Publice din data de 19.02.2020.

200220_Ratari_Drumuri

Cumulativ din 2014 Autoritățile publice locale au ratat 2,9 miliarde lei, cea ce reprezintă 70% din bugetul lor actual pentru întreținerea drumurilor locale.

Cadrul legal ambiguu favorizează evaziunea

Legislația în domeniul respectiv este destul de ambiguă, cea ce nu permite inspectoratului fiscal să administreze eficient procesul de colectare a Taxei Rutiere.

Astfel, posesorul de autovehicul este cel care trebuie să calculeze taxa rutieră și să efectueze plata. Mai mult, el efectuează această plată doar dacă se deplasează pe drumurile naționale. Deci taxa pentru posesorii de autovehicule nu este una imperativă. În astfel de condiții îmi este greu să cred că 40% din parcul de autovehicule staționează și nu este utilizat de către posesori.

Carența legislativă în administrarea taxei rutiere sufocă ecologic Moldova

În Moldova anual se înregistrează zeci de mii de unități de transport noi, iar în anul 2020 numărul lor se va apropia de 1,1 milioane unități, cea ce este cu 65% mai mult decât acum 10 ani în urmă. Însă mingea ajunge într-un singur coș: avem înregistrări a unităților de transport, dar lipsesc radieri din registru a unităților uzate.

Datorită faptul că este ușor să eviți plata taxei rutiere, nimeni nu-și face probleme să radieze din registru unitatea de transport uzată și noi treptat transformăm Moldova într-un cimitir al mașinilor uzate și lepădate la margine de drum. În Moldova funcționează doar trei companii licențiate cu utilizarea mașinilor vechi și oferirea certificatului necesar pentru radierea din registru. Aceste companii nu există, deoarece nimeni nu apelează la ele.

Este greu de spus câte zeci de mii de mașini de fapt nici nu mai sunt unități de transport, dar continuă să fie înregistrate la Agenția Servicii Publice.

Înăsprirea legislației fiscale în domeniul Taxei rutiere va permite nu doar acumulări de fonduri pentru întreținerea drumurilor, dar și forțarea posesorilor de autovehicule uzate să le radieze din registru cu respectarea normelor legale de utilizare a autovehiculelor uzate.

Două priorități legislative

Este necesar de modificat legislația în domeniul taxei rutiere, astfel încât ea să devină obligatoriu indiferent de circumstanțe, iar Inspectoratul Fiscală să aibă toate instrumentele legale necesare pentru urmărirea fiscală a rău-platnicilor. În cazul dacă cineva nu utilizează pentru o perioadă lungă de timp unitatea de transport, există normă legală privind radierea temporară a unității de transport, cei drept nimeni nu o utilizează.

De asemenea, este necesar de dezvoltat un cadrul legal suficient privind procedura de colectare a unităților de transport vechi și radierea lor din registru. Stimularea posesorilor de unități de transport să apeleze la firmele specializate de utilizare a mașinilor vechi. Similar ca în țările dezvoltate prin instrumente fiscale.

Automobilele nu sunt doar un mijloc de transport, dar și o sursă de probleme pentru societate, care urmează a fi soluționate civilizat așa cum este țările care s-au confruntat cu astfel de probleme încă acum 30-40 ani.

În 2020 vom avea 560 de cote de Accize diferite la importul de mașini, când ar fi posibil să avem o singură cotă de TVA de 20%

Una din cele mai evidente modificări la politica fiscală pentru anul 2020 este introducerea unei Accize suplimentare la importul de autoturisme. Prin această măsură guvernul încearcă să reducă din discrepanțele enorme care există în prezent la accizarea mașinilor de import, dar și să majoreze veniturile bugetare cu circa 60 milioane lei.

În prezent persoanele cu venituri mici, care importă o mașină veche de 7 ani cu o valoare de 5 mii Euro achită accize de 116% din valoare mașinii, cea ce este de 18 ori mai mult decât o persoană bogată care procură o mașină nouă de 75 mii euro și achită o acciză de doar 6,4% din valoarea mașinii.

191126_Accize_Masini_01

Sistemul actual de accize este format din 56 de accize diferite în dependență de vârsta mașinii și capacitatea motorului, în 2020 se mai adaugă încă 10 indicatori și drept rezultat v-om avea 560 de accize diferite la importul de mașini în dependență de vârstă/capacitate/preț.

Tot acest sistem incoerent, sofisticat cu sute de accize diferite, inechitabil pentru persoanele cu venituri modeste, poate fi schimbat printr-un sistem obișnuit de impozitare a consumului, adică TVA în valoare de 20% din prețul mașinii importate.

De fapt Acciza la importul de mașini este aplicat în țările producătoare de mașini, care astfel își protejează piața internă și este absolut alogic aplicarea ei în Moldova. Pe parcursul timpului noi am adaptat, complicat, crescut numărul, majorat cotele de Accize la importul de mașini, pentru al face mai echitabil și oricum nu s-a reușit. Totul putea și poate fi rezolvat foarte simplu introducerea TVA în loc de Accize la importul de mașini.

Totuși introducerea TVA în locul Accizei comportă câteva riscuri:

1. Evaziunea fiscală. Creșterea prețului la importul mașinilor scumpe crește riscul evaziunii, prin intermediul înregistrării lor în regiunea din Stânga Nistrului. Guvernul trebuie să se asigure că va putea asigura colectarea impozitelor în cazul majorării lor. În 2020 Guvernul intenționează să majoreze povara fiscală la mașinile foarte scumpe de 2,5 ori de la 6% la 15%. Această majorarea bruscă va crește enorm riscul evaziunii fiscale. Totuși chiar și așa cumpărătorii de mașini foarte scumpe vor achita la import mai puțin decât dacă ar exista TVA de 20% din valoarea mașinii.

2. Ratări de venituri bugetare. Introducerea TVA la importul de mașini va crește povara fiscală pentru mașinile scumpe de 2-3 ori, însă se va reduce de 4-8 ori pentru mașinile ieftine. Dacă ținem cont că 80% din mașinile importate întră în categoria mașinilor ieftene, atunci bugetul de stat riscă să piardă circa 300 milioane lei anual, dacă se decide trecerea de la sistemul actual sofisticat și inechitabil la noul sistem simplu și corect pentru toți. Aceste ”pierderi” bugetare pot fi compensate prin majorarea taxei rutiere sau/și a Accizei la combustibil.

Cert este un lucru: noul mecanism de Accizare a autoturismelor pentru 2020, reduce din discrepanțele enorme existente în prezent și simplifică sarcina pe viitor de trecere la impozitare a importului de mașini cu TVA în loc de Accize.

Sper că anul viitor se va reveni la subiectul TVA la importul de mașini în loc de Accize.

Economia concursurilor sau alegerea procurorului văzută de un economist

Mie personal nu-mi prea plac concursurile pentru funcțiile despre care toată lumea știe că sunt politice. Consider aceste concursuri o ipocrizie și le tratez ca atare.

Totuși fiindcă sa decis organizarea lui și acum toată lumea discută rezultatele am hotărât să să analizez rezultatul concursului din punct de vedere a unui economist.

181107_Procuror_01

1. Dacă luăm după media obținută avem patru lideri clari punctajul cărora este mult mai mare decât a următorilor 4 concurenți. Media lor este de 78 puncte comparativ cu 63 puncte a următorilro 4 concurenți. Deci comisia foarte clar și-a definit favoriții.
2. Dar în spațiul public s-a lansat idea că un membru al comisiei a oferit punctaje care se deosebeau radical de punctajele oferite de restul membrilor comisiei. Asta poate fi ușor demonstrat. Din analiză așa și reiese. Un membru al comisiei așa și a procedat. A defaforizat foarte clar doi candidați pe Vladislav Gribincea și Ștefan Gligor. Dar dacă se dorește minimizarea influenței punctelor oferite de un astfel de membru asupra rezultatului final este suficient să se utilizeze nu media simplă, dar mediana. Mediana pentru cei care au uitat cursul de matematică de la facultate, permite eliminarea valorilor extreme. Dar chiar dacă utilizăm acest intrument câștigători sunt tot aceleași patru persoane. Unica diferență este că următorul este mult mai aproape de primii 4. Această denotă faptul că cineva a ”jucat” contra candidatului nr.5, dar el oricum rămâne candidatul nr.5. Adică preferințele comisiei de concurs sunt foarte clar exprimate.
3. Iar pentru a demonstra acest fapt am analizat rezultatele concursului din punct de vedere a preferințelor individuale ale fiecărui membru al comisiei. Adică care sunt primii 4 favoriți a fiecărui membru a comisiei luat în parte. După cum observați obținem același rezultat. Atrageți atenția că primii 4 favoriți sunt de fapt exact favoriții expertului străin.

181107_Procuror_02

Deci în concluzie: membrii comisiei s-au expus extrem de clar care sunt favoriții lor și obținem același rezultat indiferent de modul cum examinăm punctajele oferite de fiecare membru luat în parte. Problema nu este în cum a lucrat comisia, dar cui trebuie în genere așa comisii.

Creșterea prețurilor din acest an lovește cel mai mult în pensionari și păturile social vulnerabile

În 2019 asistăm la o accelerare a inflației, care va continua și-n anul 2020. În luna august 2019 prețurile au crescut în mediu cu 5,3% față de perioada similară a anului trecut.
Însă dacă ne uităm pe structura prețurilor, atunci observăm că cea mai mare creștere a fost la produsele alimentare, care au crescut în această perioadă cu 8,1%. Anume majorarea prețurilor la produsele alimentare și creează senzația de scumpire în rândul populației, iar cei mai afectați sunt pensionarii și păturile social vulnerabile.
Dacă la populația cu venituri medii cheltuielile pe produse alimentare sunt în jur de 20-25%, atunci la pensionari și persoanele sărace, produsele alimentare ”mănâncă” mai mult de jumătate din bugetul lor.
Din această perspectivă pentru pensionari și păturile social vulnerabile cel mai important indicator este: creșterea prețurilor la produsele alimentare. În anul 2019 ele vor crește mult mai mult, decât indexarea pensiilor. Respectiv, chiar dacă pensia nominal a crescut, totuși pensionarii vor putea procura în 2019 mai puține produse alimentare decât în 2018.
Din grafic observăm că în ultimii 10 ani în 5 ani de zile prețurile la produsele alimentare au crescut mai mult decât indexarea pensiei. în 10 ani de zile pensia în valoare nominală s-a dublat, dar și produsele alimentare s-au dublat. Deci pensionarii, chiar dacă au în prezent o pensie de 2 ori mai mare decât în 2009 totuși ei pot cumpăra aceeași cantitate de produse alimentare ca acum 10 ani în urmă.

1909_Pensionari_01
De fapt în 10 ani situația pensionarilor nu s-a schimbat deloc spre bine. Dacă la capitolul salariu Moldova în 2014 a depășit nivelul de salarizare din perioada sovietică, atunci la capitolul pensii noi încă nu am ajuns la nivelul anilor 1984-1985.
Anume din acest considerent persoanele în vârstă au sentimentul că sunt defavorizați de noile realități economice. De fapt în anii 80 ai secolului trecut pensia medie constituia 38% din salariu mediu, iar în 2019 pensia medie este de doar 23% din salariul mediu.
1909_Pensionari_02
Toate eforturile oricărei guvernări trebuie să aibă un singur scop: creșterea pensiei medii raportate la salariu mediu cu câte 1% pe an. Doar așa noi în 15-20 de ani putem aduce nivelul de trai al pensionarilor la un minium decent.

Moldova alocă cei mai puțini bani pentru sănătate din Europa. E nevoie de măsuri urgente pentru redresarea situației

Raportat la PIB, cheltuielile pentru ocrotirea sănătății în Republica Moldova sunt de 2,2 ori mai mici decât media din UE. În valori absolute cheltuielile per capita din Republica Moldova sunt de 9,5 ori mai mici decât media din UE. Pentru anul 2019 Moldova planifică să aloce pentru ocrotirea sănătății 8,8 miliarde lei, dintre care 7,5 miliarde sunt banii acumulați și cheltuiți prin intermediul Fondului de Ocrotire a Sănătății, iar 1,3 miliarde alocări suplimentare din bugetul de stat pentru diverse programe și investiții.

Raportat la PIB, cheltuielile pentru sănătate în anul 2019 vor constitui 4,2% din PIB, față de 4,3% în 2018, cea ce reprezintă minimul din ultimii 14 ani

Media în UE este de 9,6% din PIB, iar cel mai puțin alocă România 5,2% din PIB. Din țările din afara UE, doar Turcia în 2017 a alocat mai puțin decât Republica Moldova.

În valori absolute lucrurile stau și mai prost. Moldova alocă anual 515 USD per/capita, cea ce este de 9,5 ori mai puțin decât media din UE.

Pentru a reduce din acest decalaj enorm sunt necesare câteva măsuri urgente:

I. Introducerea taxei pe viciu. Cheltuielile Fondului de Asigurării Obligatorii de Asistenţă Medicală (AOAM) pentru fumători și cei dependenți de alcool sunt mai mari decât pentru restul cetățenilor. Nu este echitabil ca oamenii, care duc un mod sănătos de viață să achite pentru cei care delibarat decid să-și distrugă sănătatea. Pentru a rezolva această problemă este necesar de introdus o taxă pe viciu la vânzarea de produse din tutun și băuturile alcoolice. Taxa trebuie să fie în cotă fixă pe unitate de produs și să fie aprobată anual de Parlament. Pentru simplificarea administrării ei, taxa va fi unificată cu acciza la produsele sus numite, însă integral se va vira în Fondul AOAM. Prin taxa de viciu pot fi acumulate suplimentar în Fondul AOAM 0,5-1 miliarde lei anual, cea ce va majora cheltuielile pentru sănătate cu până la 0,5% din PIB.
II. Dezvoltarea Asigurărilor Medicale Facultative. O sursă semnificativă de veniturile ale Sistemului de Ocrotire a Sănătății în țările UE sunt asigurările benevole a cetățenilor, suplimentar asigurărilor obligatorii. Companiile care luptă pentru angajați oferă pachete sociale, care includ și pachete suplimentare de asigurări medicale. Pentru încurajarea unor astfel de asigurări este necesar de oferit asigurărilor facultative același regim fiscal ca și la asigurările obligatori. Pentru aceasta primele de asigurări medicale facultative nu trebuie să fie incluse în veniturile cetățenilor și să nu fie supuse impozitului pe venit. Scopul urmărit este ca cel puțin 10% din salariați să aplice la asigurări medicale facultative. Această măsură ar pute da sistemului de ocrotire a sănătății suplimentar 500 milioane lei anual, sau 0,2-0,3% din PIB.

Aceste două măsuri urgente ar permite aducerea Republicii Moldova la minimul din UE. Suplimentar este necesar de implementat cel puțin alte două măsuri.

III. Majorarea alocațiilor din Bugetul de Stat pentru programe naționale și proiecte investiționale în domeniul sănătății. În prezent suplimentar la Fondul AOAM, guvernul alocă circa 1,3 miliarde lei pentru diverse programe naționale și proiecte investiționale în domeniul sănătății, cea ce reprezintă 0,6% din PIB. Este necesar ca în 5 ani de zile de adus acest indicator la cel puțin 1,2% din PIB, cea ce presupune o majorare anuală cu 0,1% din PIB sau 200 milioane lei în prețurile anului 2019.
IV. Creșterea numărului de persoane asigurate. Datorită faptului că mai mult de jumătate din populația ocupată nu are un loc de muncă oficial, Fondul AOAM este lipsit de cel puțin 600 mii persoane asigurate. Sarcina guvernului este ca prin politici active să includă cât mai multe persoane neasigurate în sistemul de asigurare medicală. În acest sens Guvernul a creat cadrul legal necesar: legea zilierilor, persoanele fizice autorizate. Aceste măsuri active trebuie să urmărească inculderea în sistemul de asigurări sociale în următorii 3-5 ani a cel puțin 100 mii persoane, cea ce ar oferi suplimentar până la 300 milioane lei anual.

Toate aceste măsuri vor permite majorarea alocațiilor pentru sănătate la cel puțin 5% din PIB, față de 4,2% nivelul actual.

Salariul moldovenilor în ultimii 57 ani (1960-2017)

Am recalculat salariul din Moldova începând cu anul 1960, la valoarea Leul din anul 2017, pentru a înțelege mai bine cum au evaluat veniturile noastre salariale pe parcursul a 57 de ani.

În URSS inflație oficial nu era, dar mărfurile încet, încet dispăreau. în special după 1983, pentru aceasta am calculat și salariul ținând cont de ”inflația ascunsă” din URSS.

180812_Evolutia_Salariu

În 2017 salariul mediu în Moldova a constituit 5.697 lei, cea ce era de 2,5 ori mai mult decât acum 57 de ani în urmă.

Venitul salarial maximal în RSSM a fost atins în anul 1984, după acea salariul formal crește, dar nu prea aveai ce face cu banii.

Independența Moldovei a început cu scăderea de 2 ori într-un singur an a veniturilor salariale și de aproape 4 ori comparativ cu maxima anului 1984. Să nu uităm că poporul sovietic nu știa ce-i asta inflație, din acest motiv în anul 1991 populația considera că veniturile lor au scăzut de 5 ori !!!

Au urmat 10 ani de criză, când veniturile reale ale populației au rămas aproape neschimbate.

Nivelul anului 1960 a fost trecut doar în 2003. Am avut nevoie de 43 de ani să ne întoarcem de unde ne-am pornit.

Maxima sovietică din 1984 a fost trecută în 2013, sau am avut nevoie de doar 10 ani comparativ cu 24 ani în perioada sovietică.

Fiecare al 4-lea moldovean apt de muncă intenționează să plece peste hotare în următoarele 6 luni

180730_CAUTAM-ALTA-TARA-620x264

Sondajului realizat de CBX-AXA la comanda IDIS Viitorul în luna iulie 2018, People Watch: Calitatea vieții și migrația arată că în acest an fiecare al 5-lea moldovean intenționează să plece din țară în următoarele 6 luni cu 25% mai mult față de anul trecut când intenția de plecare era manifestată de fiecare al 6-lea moldovean.

Dacă anul trecut tinerii era grupul cu cele mai mari intenții de plecare, 28% față de cei cu vârstă mijlocie 17%, atunci în acest an situația sa schimbat. Tinerii continuă să domine ca grup de intenție de plecare cu 30%, însă a crescut cu 60% intenția celor de vârstă mijlocie de a părăsi țara. Astfel în rândul persoanelor cu vârstă medie, anul trecut doar 17,1% aveau intenție să plece din țară, iar anul acesta numărul lor a ajuns la 28%.

Din persoanele apte de muncă anul acesta 24,4% sau fiecare a 4-a persoană intenționează să plece în următoarele luni comparativ cu 19,9% sau fiecare a 5-a persoană în 2017.

Cercetarea lansată de IDIS Viitorul ”People Watch” măsoară teme de interes public sporit. Chestionarul a fost făcut pe un eșantion de 1 042 persoane în perioada 29 iunie – 9 iulie curent cu o marjă de eroare de plus, minus 2,8%.

180730_Migratia

De ce a scăzut numărul de studenți în universități?

În ultimii 12 ani numărul de studenți s-a redus de 2 ori de la maxima de 128 mii în anul de studii 2006/07 la minimul din ultimii 20 de ani 63 mii în anul de studii 2018/2019.

180720_Reducerea_studenti

În opinia noastră această reducere este cauzată de două Grupe de factori:

I. Factorii Negativi, au contribuit cu 2/3 la reducerea numărului de studenți sau cu 42-45 mii persoane. Aici includem evoluțiile demografice, scăderea natalității, emigrația, care au dus la acea că numărul de copii în vârsta universitară în ultimii 10-12 ani s-a redus cu peste 130 mii persoane. Respectiv lipsa de copii a dus la lipsa de studenți.

II. Factori pozitivi, au contribuit cu 1/3 la reducerea numărului de studenți sau cu 20-23 mii persoane. Chiar dacă datorită acestor factori numărul de studenți s-a redus esențial, noi îi considerăm ca factori pozitivi. Asupra lor mă voi axa mai detaliat.

Sub factori pozitivi noi subînțelegem: 1) îmbunătățirea procesului de examinare la bacalaureat și 2) trecerea la învățământul universitar de două nivele.

II.1. Îmbunătățirea procesului de examinare al bacalaureat a redus cu circa 5 mii numărul de studenți în universități și noi privim aceasta ca factor pozitiv. Ori universitățile în goana după contracte au eliminat orice filtru de admitere și la universitate erau primiți ABSOLUT toți. Rata de admitere se apropia de 100%, cea ce este alogic. Filtrul de selecție la admitere lipsea în totalmente. Anume BAC-ul a devenit un filtru, care a substituit lipsa de selecție din universități. Interesant este că elevii cu BAC în proporție de 80-95% merg la facultate. Deci BAC-ul a devenit un fel de examen de admitere la universitate.

II.2. Trecerea la sistemul universitar de II trepte a rezolvat o altă problemă a învățământului superior: rata de promovare. Ori în dorința de a nu pierde contractele de studii s-a ajuns la absurd: rata de promovare a studenților se apropie de 100% indiferent de faptul dacă studentul există sau nu. Cea ce a transformat învățământul superior într-o grădină de creștere a diplomelor. Implementare educației universitare în 2 trepte a devenit un alt filtru, prin care are loc o selecție a studenților. Astfel doar 30-40% din studenții care finalizează primul ciclu de studii se decid să continue și ciclul II.

Factorii pozitivi au creat două filtre administrative, prin care sunt excluși cam 20-23 mii de studenți. Aceste filtre înlocuiesc LIPSA TOTALĂ de filtre de selecție din universități. Dacă nu existau aceste două filtre deja puteam spune că învățământul universitar din Moldova a murit.