Statistici dramatice: Trei factori care determină scăderea continuă a numărului de studenți în universități

În anul academic 2019/20 urmărim aceeași tendință din ultimii 13 ani de reducere a numărului de studenți. Astfel, în acest an numărul lor a atins cota minimă din ultimii 24 de ani de 56,8 mii de studenți cu 3,8 mii mai puțin decât acum un an. Am ajuns la nivelul anului 1995/96 când de fapt a început creșterea accelerată a numărului de studenți în Moldova.

Aceeași tendință de diminuare a numărului de studenți se urmărește și pe malul Stâng al Nistrului. Doar că în Stânga Nistrului acest proces a început cu 3-4 ani mai târziu și afectează în cel mai mult învățământul privat. În stânga Nistrului numărul maxim de studenți a fost atins cu doi ani mai târziu decât în Dreapta Nistrului în anii 2008/09, când numărul de studenți s-a ridicat la 19,2 mii persoane. În prezent în Stânga Nistrului numărul de studenți s-a redus până la 10,8 mii persoane cu 0,8 mii mai puțin decât în anul precedent. Reducerea din ultimii 4 ani a numărului de studenți din Stânga Nistrului are loc exclusiv din instituțiile private de învățământ. Dacă în 2008/09 ponderea studenților în învățământul privat din Stânga Nistrului era de 32%, atunci în prezent ponderea lor a ajuns la doar 10%. Cel mai probabil în 2-3 ani învățământul privat superior din Stânga Nistrului va dispărea.

În Moldova noi asistăm nu doar la reducerea numărului de studenți din universități, dar și la scăderea ponderii lor în societate. Astfel numărul de studenți la o mie de locuitori s-a redus de 1,8 ori de la 39 de studenți la 1.000 de locuitori, până la 21,3 studenți.

Reducerea numărului de studenți din instituțiile superioare de învățământ are loc sub influenta a 3 factori de bază:

  1. Reducerea dramatică a numărului de copii din Republica Moldova. Astfel în ultimii 13 ani numărul de copii de vârsta universitară s-a redus cu circa 150 mii persoane de al 364 mii în 2006/07 la circa 210 mii în prezent.
  2. Scade numărul de copii care decid să meargă într-o instituție superioară de învățământ. Aici statul trebuie să intervină cu soluții alternative educaționale pentru tineri. Soluția este învățământul dual astfel, ca tinerii să obțină o profesie în alte forme educaționale.
  3. Plecarea tinerilor la studii peste hotare. În condițiile când conform ultimilor 3 sondaje IDIS Viitorul, peste 70% din părinți declară că nu văd viitorul copiilor lor în Republica Moldova nu este de mirare că mulți din ei decid să meargă la studii peste hotare. Aici se adaugă și percepția că studiile superioare din Moldova sunt de o calitate îndoielnică.       

În opinia noastră statul nu trebuie să ignore aceste tendințe clare din învățământul superior. Pentru aceasta el trebuie să regândească tot ce înseamnă politicile sale în acest domeniu. Să concentreze resursele bugetare pentru domeniile prioritare în special: pregătirea specialiștilor pentru sectorul bugetar și ramurile strategice ale economiei naționale.

Statistică Istorică: Evoluția salariului real în Moldova

Scurte note metodologice, pentru cei grăbiți recomand să treceți la paragraful următor

Un hobby mai nou al meu este statistica istorică. În cercetările mele privind salariul mediu din Moldova am avansat cu 20 de ani față de publicația de anul trecut și am reușit calcularea salariului începând cu anul 1940.

În perioada 1940-1960 statisticienii sovietici au ținut cont nu doar de creșterea reală a salariului, dar și de faptul că a crescu exponențial numărul salariaților. O abordare interesantă de care am ținut cont și eu.

Pentru perioada 1983/91 a fost destul de dificil de calculat inflația deoarece ea formal nu exista, dar deja se publicau date privind creșterea prețurilor în piețe și magazine ale cooperației de consum, cea ce permite cu o exactitate destul de bună să calculezi inflația probabilă din acea perioadă. Tot aici am ținut cont de o sintagmă apărută în cercetările post-sovietice ”inflația ascunsă”. Sub inflația ascunsă se subînțelege creșterea prețurilor cauzată de deficitul de mărfuri. Formal prețul nu crește, dar mărfurile lipsesc, iar prețul lor real poate fi estimat doar prin metode indirecte: piața neagră, plăți suplimentare, etc.

Pentru o mai bună înțelegere și comparare a salariilor am transformat toate salariile la valoarea Leului din 2019.

O singură generație a trecut prin două mari procese fără precedent în istoria noastră

Nu voi greși să spun că cea mai mare prăbușire a veniturilor reale a populației s-a produs în perioada 1983-1993. În 10 ani de zile veniturile populației au scăzut de 3,75 ori. Oamenii în anul 1993 aveau salariu egal cu cel primit în anul 1945, de după război.
191217_Evolutia_Salariu_01

Apoi au urmat alți 8 ani de stagnare când veniturile reale ale populației au crescut nesemnificativ. De fapt populația Moldovei timp de 10 ani sa aflat într-o sărăcie similară cu cea de după anul 1945, cea ce și a determinat exodul masiv al populației.

În următorii 10 ani de zile a urmat cea mai mare creștere a veniturilor populației Moldovei cunoscute de noi. Astfel în doar 10 ani veniturile reale ale populației au crescut de 3 ori, iar recordul absolut a fost atins în perioada 2000-2005 când în 5 ani de zile veniturile salariale ale moldovenilor s-au dublat.

În anul 2014 veniturile salariale ale moldovenilor au depășit maxima istorică atinsă anterior în perioada sovietică în anul 1982.

Veniturile salariale reale ale moldovenilor în prezent sunt de 5 ori mai mari decât în anul 1993

În prezent salariile moldovenilor în valoare reală sunt cu 35% mai mari decât în perioada sovietică și de 5 ori mai mari decât în anul 1993.

Începând cu anul 2000 până în prezent, veniturile reale ale populației au crescut în mediu cu 8%.

În perioada sovietică 1945-1985 veniturile reale ale populației au crescut în mediu cu 3,3% anual.

În economia de piață cu toate neajunsurile ei, veniturile reale ale populației cresc de 2,5 ori mai rapid decât în economia sovietică.

191217_Evolutia_Salariu_02

În TOP-ul creșterilor salariale domină perioadele de după criză, cea ce este explicabil. Baza este foarte joasă și este mai ușor să asiguri creșterea.
Dacă excludem primele 4 perioade post-criză, atunci cea mai mare creștere salarială în Moldova va fi înregistrată în perioada 2016-2020, când salariul real timp de 5 ani va înregistra o creștere de cel puțin 30%

Prin relaxarea politicii monetare BNM vrea să revigoreze economia

În data de 11 decembrie BNM a decis să diminueze rata de baza la principalele operațiuni de politică monetară cu 2 p.p. de la 7,5% la 5,5%, cea ce aparent se contrazice cu politica de menținere a inflației la nivel de 5%. Or, micșorarea ratei de bază de regulă duce la creșterea inflației, care și așa a atins cota nedorită de 7,2% anual. Aparent BNM trebuia să ridice rata de bază, dar nu să o micșoreze.

Ce ascunde deciziea BNM și care vor fi efectele reale?

Prin această decizie BNM transmite un semnal clar băncilor și economiei că schimbă politica sa din ultimii ani, este fermă pornită în relaxarea politicii monetare și mizează pe accelerarea procesului de creditare a economiei de către sectorul bancar.

Criza bancară din 2014 a scos la suprafață multitudinea de probleme care exista în sectorul bancar: calitatea slabă a managementului, proces netransparent de oferire a creditelor, securitate internă slabă etc. Toate aceste lucruri s-au manifestat prin cote neacceptabile a creditelor neperformante în sectorul bancar. Existau domenii de creditare unde creditele neperformante constituiau 30-40%, sau altfel spus băncile nu puteau obține înapoi aproape jumătate din creditele oferite.

Acest fapt a obligat BNM pe parcursul a 4 ani să înăsprească fără precedent politica sa de reglementare a sectorului bancar. Au fost formulate cinci obiective de bază, dar scopul constă în: reducerea volumului de credite neperformante și îmbunătățirea administrării în bănci.

Aparent aceste obiective au fost realizate, dar cu costuri enorme pentru sectorul bancar. În februarie 2018 soldul creditelor din sectorului bancar a atins nivelul minim de până la criză și a constituit 32 miliarde lei, cu 16 miliarde lei mai puțin decât în octombrie 2014, când ele au atins maxima istorică de 48 miliarde lei. Această scădere a avut loc exclusiv din cauza reducerii creditelor oferite sectorului real al economiei. Tot în această perioadă băncile au pierdut și din cota de piață. Dacă în 2014 băncile dețineau 93% din cota de piață, restul 7% revenea sectorului nebancar, atunci în prezent sectorul nebancar și-a triplat prezența până la 20%, iar băncile dețin 80% din piață.

Însă începând cu februarie 2018 sectorul bancar a început să-și revină. Până în prezent ei au recuperat jumătate din prăbușire, iar portofoliul de credite a crescut până șa 40 miliarde lei și pentru prima dată după 3,5 ani de cădere a început să crească lent și creditarea sectorului real al economiei.

Trebuie să menționăm că accelerarea inflației în 2019 este provocată de mai mulți factori, dar unul din ei este creșterea îndatorării populației, în special prin creditele de consum.

Totuși BMN consideră că politica sa extrem de dură în relațiile cu băncile și-a atins obiectivul în 2018, iar acum este nevoie de o relaxare a politicii, fapt care trebuie să ducă la accelerarea procesului de creditare a economiei.

Miaza este că în 2020 băncile vor continua să crediteze activ populația, dar vor începe să crediteze puternic și sectorul real al economiei.

Dacă ipoteza BNM se va adeveri, atunci scăderea ratei de bază și relaxarea politicii monetare nu va provoca inflație, dar va provoca creșterea volumului de credite oferite sectorului real al economiei.

Aceasta este miza: un sector bancar revigorat gata să crediteze economia la dobânzi reduse.

Evoluțiile pozitive din sectorul bancar din ultimii doi ani ne face sa credem ca relaxarea politicii monetare promovate de BNM are toate șansele sa-și atingă scopul propus.

Tarifele la transportul public justificate parțial, dar dictate și de ineficiența sistemului

Transportatorii de mai multă vreme cer majorarea tarifelor, iar autoritățile încearcă să evite discuția la acest subiect. Însă evitarea nu soluționează problema, dar o aprofundează și mai mult. Ultima dată tariful a fost ajustat în 2014, când a fost ridicat până la 0,48 lei/km. Tariful precedent a fost de 0,38 lei/km și a funcționat din 2009.

În domeniul transportului public de pasageri sunt multe probleme, care merită un studiu separat. Sunt însă trei probleme principale la care sunt propuse trei soluții, care pot îmbunătăți situația din sectorul dat, fără a afecta puternic populația.

1.Creșterea costurilor

De la ultima majorare a tarifelor din 2014 costurile curente ale transportatorilor au crescut semnificativ. În mod special aceasta se referă la salarizarea șoferilor.

Transportatorii de mai multă vreme cer majorarea tarifelor, iar autoritățile încearcă să evite discuția la acest subiect. Însă evitarea nu soluționează problema, dar o aprofundează și mai mult. Ultima dată tariful a fost ajustat în 2014, când a fost ridicat până la 0,48 lei/km. Tariful precedent a fost de 0,38 lei/km și a funcționat din 2009.

Astfel în perioada dată salariul mediu pe economie a crescut cu 80%  de la 4.090 lei în 2014 la 7400 lei în 2019. Desigur transportatorii sunt nevoiți să majoreze salariul în ramură mai puțin decât în restul economiei, dar aceasta înseamnă fluctuația mare a șoferilor, oamenii lucrează supra normă și crește insecuritatea la trafic.

2.Piața fărămițată

Transportul de pasageri în Moldova este caracterizat printr-o piață fărămițată, unică în Europa. În prezent pe piață activează 498 de companii, care deservesc peste 7 mii de rute, dintre care 4 mii de rute raionale și peste 3 mii de rute internaționale. Transportul public este dominat de autobuse de capacitate mică de până la 20 pasageri, care constituie 2/3 din totalul parcului de autobuse.

Există un număr mare de operatori cu un singur sau 2-3 vehicule, iar între ei nu există nici o formă de cooperare pentru optimizarea rutelor și minimizarea costurilor.

Această fărămițare excesivă a transportului interurban provoacă cel puțin două efecte negative:

  1. costurile de operare sunt ridicate, respectiv majorarea de tarif parțial este determinată de sistemul ineficient de organizare a transportului de pasageri. În opinia noastră optimizarea rutelor interurbane ar permite reducerea costurilor cu minim 20%.
  2. Securitatea scăzută. În condițiile cânt activează 500 de micro companii, este foarte greu să asiguri securitatea la trafic, cum ar fi verificarea obligatorie a unității de transport și a șoferului înainte de a merge pe rută.

3.Uzura morală și fizică a transportului public de pasageri

Costurile ridicate de funcționare, care nu sunt acoperite prin tarife obligă operatorii să recurgă la economii riscante în organizarea transportului de pasageri. Cea mai mare economie se face pe investiții capitale. Operatorii nu-și pot permite luxul de a renova parcul de autobuse. Drept consecință în prezent pe drumurile țării circulă 11,5 mii autobuse cu o vărsă de peste 26 de ani.

Altfel spus peste 50% din parcul de autobuse sunt de fapt sicrie pe roți, care zilnic pun în pericol viața și securitatea pasagerilor.

Desigur cea mai simplă soluție este majorarea bruscă a tarifelor, dar această soluție nu este și cea mai bună.

Majorarea tarifelor parțial este argumentată economic, dar cel mai mult tarifele cresc din cauza unui sistem dezorganizat. O bună organizare, înseamnă prețuri corecte pentru consumatori. Aici se cer cel puțin 3 soluții.

Soluția imediată: Anularea restricțiilor de vârstă la importul de autobuse

Limita de vârstă la importul de autobuze este una absurdă cu efecte perverse. Datorită acestei restricții, transportatorii suportă costuri enorme la renovarea parcului, care se reflectă în tarife, iar cel mai grav această limitare a dus la ceea că în Republica Moldova în loc de autobuse pe rute circulă sicrie pe roți.

Securitatea la trafic se asigură prin alte instrumente, iar limita de vârstă la import nu are nimic cu securitatea transportului de pasageri. Această normă excesivă și irațională, provoacă majorarea nejustificată a tarifelor.  Guvernul în regim de urgență trebui să elimine această restricție la import. Acest lucru ar întineri cu zece ani vârsta parcului de autobuze.

Soluția pe termen mediu: Depolitizarea reglementării prețurilor la transportul public

Tarifele la transport trebuie scoase de sub influenta politicului. Ele trebuie să fie reglementate de o autoritate independentă. Pentru a nu crea alte structuri, este necesar ca Reglementatorilor existenți să le fie delegată această funcție așa cum s-a procedat și în cazul altor servicii publice.

Însă pentru a evita creșterea bruscă a tarifelor este necesar ca reglementatorii să aibă o perioadă de 5-7 ani de ajustare a tarifelor în paralel cu soluționarea problemelor din domeniu, care și provoacă creșteri nejustificate de tarife.

Soluția pe termen lung: Regândirea rețelei de transport interurban

Sute de companii, mii de rute, autobuse de capacitate mică, lipsă de cooperare între operatori, cresc nejustificat cu cel puțin 20-30% costurile de transport ale pasagerilor. Republica Moldova are nevoie urgent de o revizuire a întregului sistem de transport interurban de pasageri cu optimizarea rutelor, crearea interconexiunilor, care să aibă drept scop final reducerea costurilor de operare a rutelor.

Totodată trebuie întreprinse măsuri de creștere a securității la trafic, prin crearea unui sistem eficient și funcțional de verificare zilnică a autobuselor și șoferilor înainte de plecarea pe rută.

În concluzie, în prezent avem un sistem public de transport ineficient, cu costuri sporite, uzat fizic și moral, cu risc sporit pentru pasageri și prețuri fixate politic.

Majorarea oarbă a tarifelor, doar pune pe umerii consumatorilor achitarea unor costuri suplimentare determinate nu atât de raționamentul economic, cât de ineficiența sistemului existent.

Deci tarifele trebuie ajustate treptat, în paralel cu reformarea și optimizarea sistemului de transport public de pasageri.

Mulțumiri se aduc lui Christoph Gipp și Woldemar Walter, echipa economică germană în Republica Moldova pentru furnizarea datelor.

Există sau nu corelație dintre Prețul la Petrol pe piața internațională și prețul la Benzină în Moldova ?

Pentru o înțelegere mai bună am transformat prețul la petrol marca BRENT din USD/Barrel în Lei/Litru.

Din grafic se poate observa ușor că între aceste două piețe nu există nici o corelației.
În octombrie 2018 prețul la Petrol pe piețele internaționale a atins cota maximă de 81 USD/Barrel sau 8,66 Lei/litru, De atunci prețul aproape un an a fost cu 20-25% mai mic, iar media până în prezent este de 7 lei/litru sau de 63,6 USD/Barrel. Deci prețul în mediu a fost cu 1,66 lei/litru mai mic

Cât privește prețul Benzinei 95 pe toată această perioadă a rămas neschimbată și a constituit în mediu 18,54 lei/litru comparabil cu luna octombrie 2018, când benzina a costat 18,58 lei/litru.
Trebuie să amintim că aici că în 2019 am avut o majorare de acciză de 34 bani/litru comparativ cu anul 2018. Dar și așa rămâne neclar pe ce plătim 1,3 lei/litru în prezent.

191207_Petrol

Două recomandări pentru ANRE
ANRE publică doar prețul mediu de vânzare a Benzinei, care este mult sub prețul mediu de vânzare de la Panoul la Benzinării. Prima recomandare să publice 2 prețuri: mediu de vânzare și mediu de vânzare la panou.
ANRE prețul Benzinei în rapoartele sale de monitorizare a pieței și ele apar cu o întârziere de până la 6 luni. A doua recomandare este ca prețul Benzinei să fie publicat lunar, într-un raport separat.

Raportat la PIB , în 2020 Moldova va aloca pentru sănătate de 2 ori mai puțin decât media europeană.

În anul 2020 Moldova intenționează să aloce pentru sănătate 10,1 miliarde lei, dintre care 5,3 miliarde lei bani colectați din Primele de Asigurări Medicale iar restul 4,8 miliarde lei sau 47% din total, vor fi transferuri sau cheltuieli ale Bugetului de Stat.

191205_Sănatate_01

Raportat la PIB Moldova în 2020 va aloca pentru sănătate 4,41%, cea ce este mai mult decât în perioada de criză bugetară din 2016-2017, când pentru sănătate sa alocat doar 4% din PIB. De fapt evoluția din ultimii 15 ani arată că în situații de criză Cheltuielile pentru Ocrotirea Sănătății nu sunt pe departe prioritatea numărul Unu a oricărei guvernări.

191205_Sănatate_02

După acest indicator, Cheltuieli pentru Sănătate raportat la PIB, Moldova are cea mai proastă performanță în Europa.
Noi alocăm pentru sănătate doare 4,4% din PIB, cea ce este de 2 ori mai puțin decât media europeană. Din UE, doar România este cumva comparabilă cu Moldova.

191205_Sănatate_03

În valori absolute situația este mult mai tristă. Moldova va aloca în 2020 circa 195 Euro/locuitor, cea ce este de 14 ori mai puțin decât media Europeană și de 3 ori mai puțin decât următoarea țară după noi Albania, care în 2017 a alocat 583 Euro/locuitor pentru ocrotirea sănătății

191205_Sănatate_03-01

Pentru a depăși acest handicap în finanțarea Sănătății trebuie implementate 3 măsuri imediate:
1. Prin lege, o anumită cotă de Accize de la tutun să fie alocate ca venituri proprii ale Fondului de Ocrotire a Sănătății.
2. Statul să majoreze investițiile proprii in infrastructura spitalicească și-n echipamente medicale
3. Și cel mai important. Statul să susțină activ dezvoltarea Asigurărilor medicale benevole.

Asigurările Medicale Benevole

În mod special ași dori să mă opresc la asigurările medicale Benevolei.
În țările dezvoltate asigurările benevole reprezintă 20-25% din totalul cheltuielilor Pentru Ocrotirea Sănătății. Dacă Moldova ar ajunge la o așa performanță, atunci Sistemul de Sănătate ar obține 2-3 miliarde lei anual din Asigurările medicale benevole.

191205_Sănatate_04

În prezent Asigurările benevole de Sănătate în Moldova sunt la nivel de 100 milioane lei anual. Însă din această sumă 70-75% de fapt nu sunt chiar asigurări benevole, dar mai degrabă impuse de cerințele țărilor gazdă unde moldovenii merg în vacanță. Altfel spus sunt asigurări medicale, procurate în cazul deplasărilor sau excursiilor de peste hotare, care nu are nimic cu sistemul nostru medical dețin cea mai mare cotă în asigurările benevole.
Deci piața reală a asigurărilor medicale benevole în Moldova este de circa 25 milioane lei anual, cea ce este de 100 ori mai puțin decât performanța țărilor dezvoltate. Aici mai adăugăm și faptul că această piață nu a crescut practic deloc în ultimii 10 ani.

Pentru a dezvolta piața Asigurărilor Medicale Benevole sunt necesare 3 acțiuni prioritare:
1. Reglementarea mai strictă a acestor tipuri de asigurări. În timp ce în țările dezvoltate plățile pentru sănătate constituie peste 85% din primele colectate la noi acest indicator este de aproximativ 50-55%, cea ce înseamnă zeci de milioane de lei care rămân la companiile de asigurare și nu ajung în sistemul de sănătate
2. Campanie publică finanțată din Bugetul de Stat pentru promovarea acestei forme de asigurări.
3. Cel mai important NE-IMPOZITAREA primelor de Asigurare Medicală. Este absurdă situația când Guvernul te obligă să-ți asiguri sănătatea, iar în caz, dacă dorești să faci acest lucru benevol el te impozitează.

Toate aceste măsuri trebuie să fie parte a unei Foi de Parcurs Asumate de Guvern, care să aibă drept scop: creșterea cotei în PIB a cheltuielilor pentru sănătate cu cel puțin 0,2% anual.